Medicii care indică pacienților – în special copiilor, care sunt mai sensibili la efectele radiațiilor ionizante – proceduri de diagnosticare care implică radiații [proceduri cu raze X în scop diagnostic, tomografie computerizată (CT), scanare izotopică] și cei care efectuează astfel de proceduri sunt conștienți, în general, că radiațiile trebuie utilizate cu prudență. În general, riscurile de cancer asociate unor astfel de proceduri sunt foarte mici, iar în cazul în care procedura este justificată, beneficiile depășesc posibilele efecte nocive asupra sănătății. Cu toate acestea, utilizarea procedurilor cu radiații ionizante ar trebui să fie limitată la diagnosticare în cazul în care este suspectată prezența unei boli, nefiind recomandată efectuarea acestora, de exemplu, ca parte a „controalelor medicale” de rutină.

Este important de subliniat faptul că procedurile sunt efectuate în beneficiul pacientului, iar refuzul acestora poate avea consecințe foarte grave asupra sănătății în cazul în care, din acest motiv, o afecțiune sau o leziune nu este diagnosticată sau diagnosticul este întârziat sau incorect. Cu toate acestea, în cazul în care astfel de examinări medicale sunt efectuate în mod repetat, pacienții ar trebui să fie conștienți că pot solicita medicului lor să verifice dacă fiecare examen este justificat din punct de vedere medical, contribuind, astfel, la evitarea expunerii inutile la radiații X sau la CT. Uneori există alternative, cum ar fi ecografiile sau utilizarea unui tip de examinare cu expunere mai mică la radiații, dar trebuie să avem încredere în deciziile medicilor privind tipul de examinare necesar pentru un diagnostic corect.