Suntem cu toții expuși la radiații ionizante produse atât în mod natural, cât și de om. Nivelul dumneavoastră individual sau doza de expunere la radiații, măsurată în milisiverți (mSv) pe an, depinde de zona în care locuiți, de locul de muncă, de alimentele și băuturile consumate și de procedurile medicale la care ați fost supus. Se estimează că expunerea medie la radiații în Europa este de 4 mSv pe an. Din motivele legate de modul de viață prezentate mai sus, expunerea la radiații a multor persoane este semnificativ mai mare sau mai mică decât media.

Pentru majoritatea persoanelor, cea mai mare doză unică de radiații provine de la radonul din locuință, cu o medie de 1 – 2 mSv pe an, însă doza variază considerabil de la o locuință/zonă la alta. Majoritatea celorlalte surse naturale, cum ar fi razele cosmice și nivelurile mici de radioactivitate naturală din produsele alimentare, nu sunt ușor de controlat de către individ, dar, în general, acestea nu ajung la niveluri semnificative (se estimează că valoarea lor este sub 0,5 mSv pe an).

În Europa, procedurile medicale, în special cele utilizate pentru diagnosticarea problemelor de sănătate, reprezintă cea mai importantă sursă de expunere la radiațiile produse de om (medie anuală este estimată la aproximativ 1 – 2 mSv pe cetățean, dar variază în funcție de examenele medicale efectuate și de numărul acestora). Utilizarea radiațiilor în scopuri medicale vizează îmbunătățirea diagnosticării (de exemplu, utilizarea imagisticii cu raze X pentru localizarea afecțiunilor sau a leziunilor în vederea instituirii unui tratament adecvat) sau a tratamentului (radioterapia pentru tratarea cancerului), prin urmare, ea se aplică în beneficiul pacientului, expunerea la radiații fiind acceptabilă, în mod normal, având în vedere beneficiile considerabile.

Alte surse de expunere la radiații produse de om, cum ar fi eliberările inevitabile de substanțe radioactive în cantitate mică de la centralele nucleare în cadrul funcționării normale a acestora, au ca rezultat doze care sunt foarte mici comparativ (cu mult sub 0,01 mSv pe an, chiar și pentru persoanele care locuiesc aproape de astfel de instalații). Anumiți angajați, inclusiv echipajele companiilor de transporturi aeriene, lucrătorii din domeniul nuclear și unii mineri care lucrează în subteran pot fi expuși la o cantitate mai mare de radiații, cuprinsă între 1 și 10 mSv pe an, dacă lucrează cu materiale radioactive sau în zone cu un nivel de radiații mai mare.

Două accidente majore care au avut loc la centralele nucleare – Cernobîl, Ucraina, 1986 și Fukushima Daiichi, Japonia, 2011 – au condus la eliberarea unor cantități mari de materiale radioactive, cauzând expunerea la radiații a unor populații mari. Cu toate acestea, ca urmare a accidentului de la Cernobîl expunerea populației din afara fostei Uniuni Sovietice depășește cu o fracțiune foarte mică dozele acumulate pe parcursul vieții, iar radiațiile de la Fukushima au fost neglijabile în Europa.