Majoritatea aplicațiilor radiațiilor produse de om sunt reglementate prin lege. În general, legislația permite numai persoanelor autorizate să utilizeze materiale radioactive. Legile stabilesc limite stricte pentru posibilele eliberări de substanțe radioactive în mediu. De asemenea, ele impun angajatorilor să gestioneze și să limiteze expunerea la radiații a personalului lor.

În domeniul sanitar, radiațiile sunt utilizate, în general, numai atunci când un medic consideră că un pacient ar trebui să fie supus unei anumite proceduri, cum ar fi un procedură cu raze X în scop diagnostic, o tomografie computerizată (CT), o scanare izotopică sau radioterapia. În aceste situații, medicul evaluează beneficiile pe care le poate avea un pacient ca urmare a diagnosticului stabilit sau a tratamentului efectuat, în comparație cu riscul suplimentar mic de cancer cauzat de expunerea la radiații. În majoritatea țărilor există ghiduri pentru a susține aceste decizii clinice.

Unele surse naturale de radiații nu sunt ușor de controlat. Expunerea noastră la radiațiile cosmice și la radiațiile gamma datorate radioactivității naturale din roci și soluri este determinată în mare măsură de locul unde trăim. Cea mai importantă sursă de expunere la radioactivitatea naturală este radonul din locuințe și de la locurile de muncă, iar acesta poate fi controlat.