Concentrația de radon este măsurată ca nivelul de radioactivitate al radonului per metru cub de aer (becquerel pe metru cub; Bq per m³). Ghidurile internaționale sugerează că nivelurile de radon trebuie reduse în cazul în care depășesc 100 – 300 Bq per m³.

Deși radonul este prezent în majoritatea clădirilor, în special în încăperile situate la parter și în cele situate la nivelul imediat superior sau inferior, vor exista concentrații de radon în locuințele din orice zonă, majoritatea fiind mici. Cu toate acestea, unele niveluri pot fi mai mari, în funcție de geologia locală.

În țara dumneavoastră pot fi disponibile hărți (care adesea pot fi consultate online), care se pot utiliza pentru a verifica dacă locuințele din zona în care locuiți prezintă un risc mai mic sau mai mare de a avea niveluri ridicate de radon. În cazul în care locuința dumneavoastră este situată într-o zona cu risc mare de expunere la radon, vă sfătuim să testați nivelul de radon din locuință.

Figura 2: Cartografierea riscurilor de expunere la radon – imaginea prezintă ansamblul rezultatelor obținute în urma campaniilor de măsurare a radonului din Europa.

Sursa: Sursa: Reprodus după Dubois G (2005). Prezentare generală a studiilor privind radonul din Europa. EUR 21892 EN, EC. Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene. © Comunitățile Europene, 2005.

Pentru a determina nivelul de radon dintr-o anumită locuință, este necesar să se măsoare concentrația de radon din aerul interior. Radonul este măsurat adeseori folosind detectoare mici din plastic, care sunt plasate în locuință timp de câteva săptămâni pentru a măsura în mod corespunzător concentrația medie de radon. Pentru majoritatea măsurătorilor de radon este necesară trimiterea detectoarelor la un laborator pentru analize.

Figura 3: Detector de radon.

Sursa: Reproducere autorizată după www.ukradon.org/article.php?key=measureradon.