Grupul mineralelor fibroase de origine naturală cu utilitate comercială actuală sau istorică, din cauza proprietăților lor fizice și chimice. Azbestul este folosit pentru izolarea clădirilor și ca parte componentă într-o serie de produse precum șindrilele de acoperiș, conductele de alimentare cu apă, păturile ignifuge și agenții de umplere din materiale plastice, precum și la fabricarea ambreiajelor și a garniturilor de frână, a garniturilor de etanșare și a căptușelilor pentru automobile.
Principalele forme de azbest sunt: crizotil (azbest alb) și crocidolit (azbest albastru). Alte forme sunt: amozit, antofilit, tremolit și actinolit.

Expunerea la azbest se produce prin inhalarea de fibre:

• cel mai frecvent din aerul contaminat din mediul de lucru (persoanele care locuiesc cu lucrătorii expuși la azbest pot fi expuse la azbest prin praful de azbest de pe haine);
• dar și din aerul înconjurător din apropierea unităților de prelucrare a azbestului;
• sau din aerul din interiorul locuințelor și al clădirilor construite din materiale friabile care conțin azbest (instalarea, îndepărtarea sau repararea produselor care conțin azbest în întreținerea locuinței reprezintă un mod de expunere).

• Plămân
• Mezoteliom (cancer al celulelor mezoteliului, căptușeala care acoperă cavitatea toracică, abdomenul și spațiul din jurul inimii)
• Laringe
• Ovar